… inca o piesa de puzzle
… se simte miezul noptii…. e irespirabil de cald… si eu tocmai m-am tolanit in patutzul meu … o mie si o suta de ganduri si trairi se plimba si ma gadila prin tot trupul… unele placute, altele neplacute.. nici nu stiu de unde sa incep, in ce ordine sa le ascult… cineva imi spunea sa incep cu ceva si sa termin cu altceva… cam asa sunt si momentele din viata mea.. incep intr-un fel si se termina cu totul in alt mod decat mi-as fi imaginat… cateodata mai bine .. cateodata mai rau…
de cateva zile ma tot macina unele intrebari? de ce oamenii dezamagesc? de ce spun unele vorbe mari fara sa creada in ele? de ce tocmai persoanele pe care le consideri cele mai apropiate te lasa balta?… incep sa ajung la concluzia ca e mai bine sa nu te mai astepti de la nimeni la nimic… asa macar nu mai exista dezamagiri… cred ca am ajuns sa-mi pese prea mult de lumea din jurul meu… sa pun suflet in tot ce e in preajma mea… si uit de mine… adevaru-i ca oamenii au fiecare interesele lor si nu rateaza nicio ocazie, chiar daca nu se uita ce lasa in spate… poate ca asa e mai bine.. pana la urma fiecare e personajul principal din viata lui… de-as putea sa aplic si eu metoda asta fara sa stau prea mult pe ganduri…. sa lupt ptr mine si ptr ceea ce-mi doresc cu adevarat… am pierdut multe in viata asta.. si o sa mai pierd multe ptr ca pastrez totul inauntrul fiintei mele de teama sa nu ranesc, sa nu schimb unele lucruri, sa nu pun unele persoane in situatii dificile… si sa spun „nu” ma chinui de ceva timp sa invat… si tot n-am reusit…
… ce faci cand totul e atat de bun si frumos in exterior, dar in interior parca se desfasora al III-lea razboi modial ?cat o mai duci asa? ce faci cand iti dai seama ca cu cat devine mai frumos totul cu atat devine mai greu ? … e ca si cum o tona de fluturasi, un buchet imens de trandafiri rosii, un univers de stelutze magice sunt pregatite sa iasa afara din tine… si tu le tii captive acolo… nu vrei sa le dai drumul.. si se zbat .. se zbat… pana cand… speri ca poate intr-o zi fluturasii isi vor pierde aripioarele, trandafirasii se vor ofili, stelutele isi vor pierde stralucirea… si atunci… va ramane doar acel frumos exterior care trebuie sa ramana …. atunci va fi mai usor….
… dar parca pana la urma, totul se rezolva… nu sunt pesimista.. sunt doar neobisnuit de realista momentan ptr nebunia vietii mele .. ma mir si eu…. dar stiu ca totul se aranjeaza mereu cum trebuie pana la urma.. e ca un joc de puzzle… doar trebuie nimerita piesa cea buna….
…. si uite asa am terminat cu „altceva” …
k177y's Blog 
E important pentru fiecare dintre noi sa credem in oameni si in magia ei, indiferent cum sunt percepute acestea…sa ai asteptari de la oameni…nu e ceva rau insa uneori poate fi dureros.
Inchide ochii si lasa fluturasii sa zboare, trandafirii sa infloreasca si stelutele sa fie admirate 😛
Imi place sa cred ca totul se intampla cu un scop si intr-o anumita ordine pentru a putea trece peste toate gandurile vietii.
Sunshine … 🙂
iuly…. lucrurile frumoase se lasa asteptate,nu? dupa cum spui tu, toate lucrurile se intampla cu un scop.. inseamna ca tre sa cred cu tarie in faptul ca ce e al meu.. e pus deoparte… doar trebuie sa fie descoperit… 🙂
Nu cred ca sunt persoana potrivita sa-ti spun dar, ca sa fie bine prima oara trebuie sa fie rau :)cat cu oamenii, people always leave..cine a spus asta a spus-o cu mult adevar 🙂
exista si sansa sa nu plece…. e poate vorba de 1 % din cazuri.. dar… imi place sa cred ca exista magia acestui 1 %… iar eu.. in fiecare om incerc sa vad un „1%” … pacat ca niciodata nu vad in cine trebuie…